fus (fúse), s. n. – 1. Unealtă de tors. – 2. Suport pentru mosor la suveică. – 3. Suport pentru lînă la vîrtelniță. – 4. Ax la mașina bătătoare. – 5. Ax la moara de grîu. – 6. Ax, arbore (în general). – 7. Braț la candelabru. – 8. Porțiune sferică a unui ax sau a unei osii. – 9. Tulpină la fasole. – 10. Pește (Aspro streber). – Mr., megl., istr. fus. Lat. fŭsus (Pușcariu 688; Candrea-Dens., 703; REW 3620; DAR), cf. it., port. fuso, cat. fus, sp. huso. Sensul 9 poate fi o confuzie cu fusei „fasole”. – Der. fusar, s. m. (persoană care face fuse; țipar, Cobitis fossilis; pește, Aspro streber), pe care Pușcariu 689 îl derivă direct din lat. fŭsārius. Vezi definitia »

PLÉXUS s.n. v. plex. Vezi definitia »

FRACTOCÚMULUS s.m. Fragment de cumulus rupt de vânt, situat la joasă altitudine. [< fr. fractocumulus]. Vezi definitia »

CIROCÚMULUS s. m. formație de nori de mare altitudine, formați din cristale de gheață și dispuși în sfere mici, albe. (< fr. cirrocumulus) Vezi definitia »

NIMBOSTRÁTUS s. m. formație de nori de culoare cenușie, dispuși într-un strat neîntrerupt, la un plafon de 5⁰-80⁰ m, care produc precipitații. (< fr. nimbo-stratus) Vezi definitia »