CLONC, (1) interj., (2) cloncuri, s. n. 1. Interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită strigătul cloștii, ciorii, corbului etc. 2. S. n. Instrument auxiliar de pescuit cu ajutorul căruia se produc în apă zgomote care gonesc peștii spre plase sau cârlige. [Var.: clónca interj.] – Onomatopee. Vezi definitia »

șlafiánc s.n. (reg.) cămașă de noapte. Vezi definitia »

TILÍNC interj. (Repetat) Cuvânt care imită sunetul unui clopoțel. – Onomatopee. Vezi definitia »

FIÓNC s. n. v. fiong. Vezi definitia »

bocánc (bocánci), s. m. – Gheată rezistentă, botină. – Var. bocancă, bocînc(i), boconci. Mag. bakancs (Cihac, II, 483; Gáldi, Dict., 109). Se spune mai ales despre încălțămintea folosită în armată, fapt pentru care cuvîntul este cunoscut în toate regiunile. – Der. bocîncar, s. m. (cizmar). Vezi definitia »