DISTÍNGE vb. I. tr. 1. a deosebi un lucru de altul. ◊ a vedea lămurit, a desluși, a observa. 2. a acorda cuiva o distincție, un premiu. II. refl. a ieși din comun, a se remarca, a se evidenția. (< fr. distinguer, lat. distinguere) Vezi definitia »

prostrânge, prostrâng, vb. III (reg.) a strânge la loc. Vezi definitia »

MENÍNGE, meninge, s. n. Fiecare dintre cele trei membrane care învelesc creierul și măduva spinării. – Din fr. méninge. Vezi definitia »

DERÉGE vb. III v. drege. Vezi definitia »

atráge (-g, -ás), vb. – A exercita o atracție, a apropia la sine. Format pe baza lui trage, ca fr. attirer de la tirer. – Der. atrăgător, adj. (atractiv). Cf. atracție, s. f., din fr. attraction; atractiv, adj., din fr. Vezi definitia »