stihuít s.n. (înv. și pop.) versificare, stihuire. Vezi definitia »

TÂRȘIÍT s. n. v. târșâit¹. Vezi definitia »

SIENÍT s. n. Rocă eruptivă alcătuită din feldspați alcalini și alte minerale, a cărei culoare este un amestec de roșu și verde și care se utilizează ca material de construcție. [Pr.: si-e-] – Din fr. syénite. Vezi definitia »

ARAGONÍT (‹ localit. Aragón) s. n. Carbonat natural de calciu izomorf cu calcitul, de care se deosebește cristalizînd rombic. Se formează în ultimele faze ale proceselor hidrotermale și din depunerile izvoarelor minerale termale, formînd tufuri calcaroase sau pisolite. Are culoare alb-gălbuie, violetă sau cenușie, luciu sticlos și aspect de agregat radiar sau compact. Este utilizat ca piatră de ornament, constituie mase principală a perlelor și formează stratul de sidef al cochiliilor moluștelor. Vezi definitia »

ANAUXÍT s. n. mineral cristalizat, de culoare albă, cu luciu sidefiu. (< fr. anauxite) Vezi definitia »