SUPĂRÁRE, supărări, s. f. Faptul de a (se) supăra. 1. Neplăcere, necaz, suferință; nevoie, neajuns, lipsă. ◊ Expr. Să nu-ți (sau să nu vă) fie cu supărare sau dacă (sau de) nu ți-ar (sau v-ar) fi cu supărare, formulă de politețe prin care se exprimă teama de a nu deranja sau ofensa pe cineva prin ceea ce faci. Fără supărare! formulă de politețe prin care cineva arată că nu se consideră jignit sau deranjat ori prin care se cere cuiva să nu se supere când i se spune un adevăr (neplăcut). ♦ Greutate, povară, piedică. ♦ (Pop.) Pagubă, stricăciune, deranj. 2. Întristare, amărăciune, tristețe. 3. Furie, iritare, mânie. – V. supăra. Vezi definitia »

RESPECTÁRE s.f. Faptul de a (se) respecta; cinstire, prețuire. [< respecta]. Vezi definitia »

POANSONÁRE s.f. Acțiunea de a poansona și rezultatul ei; poansonaj. [Pron. poan-. / < poansona]. Vezi definitia »

OPACIFIÉRE s.f. Acțiunea de a (se) opacifia; faptul de a deveni opac. [Pron. -fi-e-. / < opacifia]. Vezi definitia »

PRECOMPRIMÁRE, precomprimări, s. f. Operație prin care se aplică, inițial, unui element de construcție din beton armat eforturi unitare de comprimare, pentru a-i mări rezistența. – Pre¹- + comprimare. Vezi definitia »