Definita cuvantului holocen
HOLOCÉN s. n., HOLOCÉN, -Ă, holoceni, -e, adj. 1. S. n. Ultima epocă a perioadei cuaternare; aluviu. 2. Adj. Care se referă la holocen (1). – Din fr. holocène.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu holocen
ISOPRÉN s.n. v. izopren. Vezi definitia »
FEROMOLÍBDEN s. n. aliaj de fier și molibden. (< fr. ferromolybdène) Vezi definitia »
FITOPATOGÉN, -Ă adj. Care produce îmbolnăvirea plantelor. [Cf. gr. phyton – plantă, pathos – boală, gennan – a produce]. Vezi definitia »
MÍNTEN adv. (Reg.) Îndată, imediat, numaidecât; în grabă, repede; mintenaș. [Var.: mínteni adv.] – Din magh. menten. Vezi definitia »
HIDROGÉN s. n. gaz incolor, inodor, insipid și inflamabil, care împreună cu oxigenul intră în compoziția apei. ♦ ~ greu = deuteriu; ~ sulfurat = combinație a sulfului cu hidrogenul, sub formă de gaz incolor, rău mirositor, toxic; acid sulfhidric. (< fr. hydrogène) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z