ITÁLIC, -Ă, italici, -ce, adj. 1. Care aparține Italiei antice, privitor la Italia antică. 2. (Despre caractere tipografice; și substantivat, f.) Cursiv. – Din fr. italique, lat. italicus. Vezi definitia »

MONOTÍPIC, -Ă, monotípici, -e, adj. (Biol.) Cu o singură specie. (< fr. monotypique) Vezi definitia »

ANTISPASMÓDIC, -Ă, antispasmodici, -e, adj. Care combate spasmele. – Fr. antispasmodique (< gr.). Vezi definitia »

SCINTIGRÁFIC, -Ă, scintigrafici, -ce, adj. (Med.) Care este obținut prin scintigrafie, de scintigrafie. – Din engl. scintigraphic. Vezi definitia »

ACÚSTIC, -Ă I. adj. referitor la acustică. II. s. f. 1. ramură a fizicii care studiază natura și proprietățile sunetelor. 2. disciplină muzicală care studiază sunetele și legile perceperii lor. 3. calitate a audiției sunetelor într-o încăpere. (< fr. acoustique) Vezi definitia »