RIGÍD, -Ă adj. 1. (despre corpuri) care nu se deformează sub acțiunea forțelor exterioare; lipsit de flexibilitate; țeapăn. ◊ (tehn.; despre piese, legături) fix, imobil. 2. (fig.) care nu admite abateri; sever, neînduplecat, intransigent. (< fr. rigide, lat. rigidus) Vezi definitia »

VALÍD, -Ă adj. 1. sănătos, în putere, apt pentru muncă. 2. (bot.) tare. 3. (despre acte, tratate) capabil a produce efecte juridice, întrunind toate calitățile cerute de lege; valabil. (< fr. valide, lat. validus) Vezi definitia »

HASID, hasidim, s.m. Membru al uneia sau mai multe secte mistice evreiești, în special al uneiea fondate în secolul 18. Adverb: Hasidic. Adjectiv: Hasidit. De la evreiescul hasid: pios Sursa: The Oxford Concise Dictionary, Oxford at the Clarendon Press Vezi definitia »

BLASTOÍD, -Ă I. adj. în formă de mugur. II. s. n. pl. clasă de echinoderme fosile cu înfățișare de muguri calcaroși. (< fr. blastoïde/s/) Vezi definitia »

ALBUMINOÍD, -Ă adj. De felul albuminei. // s.m.pl. Proteine complexe, care constituie o mare parte a materiei vii. [Pron. -no-id. / < fr. albuminoïde]. Vezi definitia »