ANHUI, prov. în V Chinei, pe cursul inferior al fl. Yangtze; 139,9 mii km²; 52,9 mil. loc. (1988). Centru ad-tiv.: Hefel. Expl. de huilă, min. de fier, cupru, fosforite. Mare producătoare de orez și ceai; grîu, bumbac și soia. Creșterea porcinelor. Vezi definitia »

șuí (șuiésc, șuít), vb. – A fluiera, a bîzîi. Creație expresivă, probabil în loc *șiui, cf. chiui, țiui. – Der. șuet, s. n. (susur, murmur). Vezi definitia »

ȘĂNȚUÍ, șănțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț. 2. Refl. A lua forma unui șanț. ♦ Tranz. și refl. P. anal. (Rar; despre piele, obraz etc.) A (se) zbârci, a (se) încreți. – Șanț + suf. -ui. Vezi definitia »

GHILȚUÍ, ghílțui, vb. IV. Tranz. (Var.) Zbilțui. (ghilț + suf. -ui) Vezi definitia »

TĂGĂDUÍ, tăgăduiesc, vb. IV. Tranz. A contesta o afirmație, a nu recunoaște ceva; a nega; a dezminți. ♦ (Rar) A refuza. – Din magh. tagadni. Vezi definitia »