Definita cuvantului horcăitură
HORCĂITÚRĂ, horcăituri, s. f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăială. [Pr.: -că-i-] – Horcăi + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu horcăitură
FORÉZĂ s.f. Mașină de forat. [< fr. foreuse]. Vezi definitia »
DIFERENȚIÁLĂ, diferențiale, s.f. – V. diferențial (II 2) [DEX'98] Vezi definitia »
COLNÍȚĂ2, colnițe, s. f. (Reg.) Deal mic, delușor. – Coliniță (rar, < colină + suf. -iță), influențat de colnic. Vezi definitia »
șirincúță, șirincúțe, s.f. (reg.) fâșie mică și îngustă de pământ arabil; fâșiuță. Vezi definitia »
INTEGRÁLĂ, integrale, s.f. – V. integral (3) [DEX'98] Vezi definitia »