Definita cuvantului horcăitură
HORCĂITÚRĂ, horcăituri, s. f. Faptul de a horcăi; zgomotul produs de cel care horcăie; horcăit, horcăială. [Pr.: -că-i-] – Horcăi + suf. -tură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu horcăitură
GENÉZĂ s.f. 1. Proces de apariție a unei ființe sau a unui lucru; naștere, origine. ♦ (Fig.) Apariție, creație. 2. Prima carte a Bibliei. [< fr. genèse, cf. lat., gr. genesis]. Vezi definitia »
ANTROPOGENÉZĂ s. f. ramură a antropologiei care studiază originea, evoluția și dezvoltarea speciei umane; antropogenie. (< fr. anthropogenèse) Vezi definitia »
LEUCOBÁZĂ s.f. Compus obținut prin reducerea anumitor materii colorante și care prin oxidare formează din nou materia colorantă respectivă; leucoderivat. [< germ. Leukobase, fr. leucobase]. Vezi definitia »
túrtură, túrture, s.f. (reg.) turturea. Vezi definitia »
ROMẤNCĂ, românce, s. f. 1. Femeie care aparține populației de bază a României sau este originară din România. 2. (Pop.) Țărancă. – Român + suf. -că. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z