Definita cuvantului aghios
AGHIÓS, aghioase, s. n. (Înv.) Numele unei cântări liturgice care începe cu cuvintele „aghios, aghios” (sfinte, sfinte). ◊ Expr. A trage (la) aghioase = a) a cânta monoton și tărăgănat; b) a dormi; a sforăi. [Pr.: -ghi-os] – Din ngr. ághios.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu aghios
GÂLCEVÓS, -OÁSĂ, gâlcevoși, -oase, adj. (Înv.) Gâlcevitor. – Din gâlceavă + suf. -os. Vezi definitia »
HUMÓS, -OÁSĂ, humoși, -oase, adj. (Rar) Care conține humă, cu humă. – Humă + suf. -os. Vezi definitia »
LUXURIÓS, -OÁSĂ adj. desfrânat, lasciv, concupiscent. (< fr. luxurieux, lat. luxuriosus) Vezi definitia »
sărăciós2, sărăcioásă, adj. (reg.) 1. (despre oameni) lipsit de avere; sărac, sărman, nevoiaș, mizer. 2. (despre așezări, ținuturi, teritorii) cu oameni săraci, sărăcăcios. 3. care reflectă, denotă, trădează sărăcie; specific omului sărac, de om sărac; mizer, mizerabil. Vezi definitia »
jos adv. – 1. Aproape de pămînt, în loc mai puțin ridicat (decît altul). – În jos, în partea inferioară. – 2. La nivelul pămîntului, pe sol. – 3. În ton grav. – 4. (Adj.) Scund, care este puțin ridicat de la pămînt. – 5. (S. n.) Parte inferioară, bază. – Var. (Mold.) gios. – Mr. (d)gios, megl. (an)jos, istr. jos. Lat. deorsum, prin intermediul var. pop. deosum, diosum (Diez, I, 216; Pușcariu 912; Candrea-Dens., 907; REW 2566), cf. it. giuso (calabr. jusu, sard. giòssu), v. fr. jus, sp. ayuso. După Cipariu, Gramm., 103 și Scriban, din lat. pop. jussum, jossum. Dacă se admite primul etimon, care pare cel mai probabil, rezultatul di › j este același ca adiungere › ajunge sau adiutare › ajuta, cf. și jumătate; și în acest caz, mr. gios, pe care Meyer, Alb. St., IV, 64, îl consideră inexplicabil, este normal, cf. mr. agiunge, agiuta. Der. josean, s. m. (locuitor al unui sat situat mai jos decît altul; în general, locuitor din Moldova de Sud); josime, s. f. (plebe, strat inferior al societății; josnicie, mîrșăvie); josnic, adj. (scund; scurt, cîrn; mîrșav, abject, lipsit de demnitate); josnicie, s. f. (mîrșăvie, ticăloșie); înjosi, vb. (a umili, a dezonora); înjositor, adj. (care înjosește); înjosora, vb. (a umili, a înjosi); înjosa, vb. (a înjosi); înaljos, s. n. (prăpastie, abis; nedreptate, umilire), de la formația adverbială în al josului „în jos; iute, precipitat” (Tiktin, DAR); prejos, adv. (în expresia mai prejos, în inferioritate, mai puțin). Vezi definitia »