Definita cuvantului horitură
HORITÚRĂ, horituri, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horiște. – Hori + suf. -tură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu horitură
TÁXĂ1 s. f. sumă de bani percepută pentru anumite mărfuri, la încheierea unor contracte, în schimbul unor servicii sau pentru dobândirea anumitor drepturi. ♦ ~ de valoare adăugată = impozit general de consum care se percepe doar asupra valorii nou adăugate. (< fr. taxe) Vezi definitia »
scómșă s.f. (reg.; în expr.) lucrul e cu scomșe = lucrul e cu socoteală, cu cumpătare. Vezi definitia »
TONSÚRĂ s.f. Podoabă a capului practicată ca semn distinctiv al diverselor ordine călugărești constând în raderea părului, în formă rotundă, din creștetul capului. ♦ Ceremonie a unei astfel de tunsori a părului la consacrarea unui cleric catolic. [Cf. fr. tonsure, cf. lat. tonsura]. Vezi definitia »
TRICHIÁZĂ s. f. inflamație permanentă a conjunctivei datorită frecării și iritării globului ocular de către genele prea lungi, deviate spre cornee. (< fr., lat. trichiasis) Vezi definitia »
năpádă, năpắzi, s.f. (înv.) năvală armată, năvălire, invazie, incursiune. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z