Definita cuvantului horitură
HORITÚRĂ, horituri, s. f. (Reg.) Rotocol mare de fân, adunat din poloage1 ori risipit din căpițe ca să se usuce; horiște. – Hori + suf. -tură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu horitură
ZIBÉTĂ s.f. Mamifer carnivor din familia viveridelor, cu părul cenușiu, pătat cu negru, prezentă în savanele africane, care secretă un suc onctuos folosit în parfumerie. (din fr. zibeth) Vezi definitia »
FEREASTRĂ, ferestre, s. f. (Auto) Deschidere laterală practicată pe cilindrii motoarelor cu ardere internă al căror mecanism de distribuție este fără supape. Prin aceste deschideri se aspiră amestecul proaspăt (fereastră de baleiaj) sau se elimină gazele arse (fereastră de evacuare); se mai numesc și lumini. Vezi definitia »
púrdă s.f. (reg.) praf. Vezi definitia »
ANATOXÍNĂ s.f. Toxină microbiană atenuată, capabilă să confere imunitate. [< fr. anatoxine]. Vezi definitia »
cheie cu barbă expr. (intl.) adevăr. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z