GĂURÍT¹ s. n. Găurire. [Pr.: gă-u-] – V. găuri. Vezi definitia »

SANSCRÍT, -Ă Limba sanscrită (și s.f.) = limba literară a Indiei vechi, în care sunt scrise numeroase opere din literatura clasică indiană. ♦ Referitor la limba sanscrită; scris în limba sanscrită. [< fr. sanscrit]. Vezi definitia »

GURLUÍT s. n. Faptul de a gurlui; sunete caracteristice scoase de unele păsări, mai ales de porumbei și de turturele. – V. gurlui. Vezi definitia »

ADIMENÍT, -Ă, adj. v. ademenit. Vezi definitia »

PROZELÍT, -Ă s. m. f. cel convertit de curând la o credință, la o ideologie, doctrină etc. (< fr. prosélyte, lat. proselytus, gr. proselytos) Vezi definitia »