ANISÓL s. m. eter metilic al fenolului, lichid cu miros plăcut, ca solvent. (< fr. anisole) Vezi definitia »

ASANSOL, oraș în NE Indiei (Bengalul de Vest); 1,1 mil. loc. (1981). Expl. de cărbune. Metalurgia aluminiului. Nod de comunicații. Vezi definitia »

CONSÓL s. n. sistem de navigație radioelectrică indicând drumul de urmat prin semnale audibile emise de un radiofar. (< fr., engl. consol) Vezi definitia »

NĂMÓL, nămoluri, s. n. Sediment moale alcătuit din particule fine, de culoare închisă, cu miros caracteristic și uneori cu proprietăți radioactive, depus pe fundul bazinelor acvatice, mai ales al apelor stătătoare, sau rămas după inundație la malul unui rău; mâl; p. ext. noroi. ◊ Expr. A face (băi de) nămol = a-și unge corpul cu un strat de nămol în scopuri curative. ♦ Fig. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Cantitate, volum mare din ceva. [Var.: (pop.) nomól s. n.] – Din ucr. namil, -olu. Vezi definitia »

NAFTÓL, naftoli, s. m. Substanță cristalizată, insolubilă în apă, cu miros caracteristic, extrasă din naftalină, întrebuințată ca materie primă în industria coloranților și farmaceutică. – Din fr. naphtol. Vezi definitia »