HAȘÍȘ s. n. alcaloid dintr-o specie de cânepă exotică, excitant psihic. (< fr. hachisch) Vezi definitia »

PLĂIÉȘ, plăieși, s. m. 1. (În evul mediu) Locuitor de la graniță însărcinat cu paza frontierei țării în părțile de munte; grănicer, străjer. 2. Locuitor de la munte; muntean. [Pr.: plă-ieș] – Plai + suf. -aș. Vezi definitia »

BIRTÁȘ, birtași, s. m. Deținător al unui birt. – Birt + suf. -aș. Vezi definitia »

sfânțáș, sfânțáși, s.m. (reg.) sfanț. Vezi definitia »

PĂINGĂNÍȘ s. n. v. păienjeniș. Vezi definitia »