HITÍT, -Ă, hitiți, -te, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o populație de limbă indo-europeană care a pătruns în mileniul al II-lea a. Cr. în Asia Mică. 2. Adj. Care aparține hitiților (1), privitor la hitiți. ♦ (Substantivat, f.) Limba vorbită de hitiți. – Din fr. hittite. Vezi definitia »

prodít, -ă, adj. (înv.) 1. înstrăinat, străin; pribeag. 2. nevoiaș. Vezi definitia »

BRONZÍT s.n. Varietate de piroxen și oxid de fier, de culoare brună-gălbuie, asemănătoare cu a bronzului. [Cf. fr. bronzit, germ. Bronzit]. Vezi definitia »

TUMĂNÍT, -Ă, tumăniți, -te, adj. (Reg.) Zăpăcit, prostit, năucit. – V. tumăni. Vezi definitia »

ÎMPĂTIMÍT, -Ă, împătimiți, -te, adj. (Rar) Pătimaș. – V. împătimi. Vezi definitia »