ușui, ușuiesc v. t. a da afară pe ușă (pe cineva); a goni, a alunga. Vezi definitia »

FERĂSTRUÍ vb. IV v. ferestrui. Vezi definitia »

ȘĂNȚUÍ, șănțuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A săpa un șanț; a înconjura (un loc) cu șanț. 2. Refl. A lua forma unui șanț. ♦ Tranz. și refl. P. anal. (Rar; despre piele, obraz etc.) A (se) zbârci, a (se) încreți. – Șanț + suf. -ui. Vezi definitia »

ȘTEMUÍ, ștemuiesc, vb. IV. Tranz. A lovi sau a presa marginea unei table nituite sau marginea capetelor de nit, pentru a asigura etanșeitatea îmbinării. – Din germ. stemmen. Vezi definitia »

LUTUÍ, lutuiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lipi cu lut; a murui. – Lut + suf. -ui. Vezi definitia »