Definita cuvantului huruitură
HURUITÚRĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [Pr.: -ru-i-. – Var.: uruitúră s. f.] – Hurui + suf. -tură.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu huruitură
BROȘÚRĂ (‹ fr.) s. f. Publicație de maxim, 80 de pagini, de obicei broșată. Vezi definitia »
BRAVÁDĂ s.f. Provocare cutezătoare; sfidare. [< fr. bravade]. Vezi definitia »
CIANAMÍDĂ s. f. amidă a acidului cianhidric, substanță cristalină, instabilă, din care se obține melamina. (< fr. cyanamide) Vezi definitia »
GELINÍTĂ s. f. substanță explozivă inalterabilă în apă și puțin sensibilă la șoc, formată din nitroglicerină, azotat de potasiu și rumeguș de lemn. (< fr. gélinite) Vezi definitia »
CORDÍTĂ2 s. f. inflamație a coardelor vocale. (< fr. chordite) Vezi definitia »