Definita cuvantului huruitură
HURUITÚRĂ, huruituri, s. f. Zgomot produs de ceva care huruie; huruială, huruit1, hurduitură. [Pr.: -ru-i-.Var.: uruitúră s. f.] – Hurui + suf. -tură.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu huruitură
AMÍNĂ, amine, s. f. Compus organic derivat al amoniacului. – Fr. amine. Vezi definitia »
CANELÚRĂ s. f. 1. șant îngust care brăzdează longitudinal o coloană, un pilastru etc.; (p. ext.) jgheab similar tras pe suprafața vaselor. 2. (tehn.) șant puțin adânc, săpat în lungul unei piese; renură, nut. 3. dungă longitudinală pe trunchiul unor arbori. (< fr. cannelure) Vezi definitia »
copálă, copále, s.f. (reg.) prăjină în vârful căreia se așază un smoc de paie sau de zdrențe, pentru a speria păsările stricătoare; sperietoare. Vezi definitia »
BIOLUMINISCÉNȚĂ (‹ fr. {i}) s. f. Lumină rece produsă de organisme vii (licurici, pești abisali, ciuperci) sau de microorganisme, prin oxidarea unei substanțe proprii (luciferina). Vezi definitia »
nadișáncă (-énci), s. f. – Cabrioletă. – Var. natișancă, nădășancă, nadiceancă, (Bucov.) naiticeancă. Rut. najtičanka (Bogrea, Dacor., IV, 835), din Neu-Titschein, oraș din Moravia. În Mold. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z