PIURÍE, piurii, s. f. Stare patologică provocată de infecția căilor urinare și caracterizată prin prezența puroiului, a leucocitelor și a germenilor microbieni în urină. [Pr.: pi-u-] – Din fr. pyurie. Vezi definitia »

SUPRAINFÉCȚIE, suprainfecții, s. f. Infecție secundară de natură bacteriană apărută în cursul unei afecțiuni virotice, ori infecție microbiană ivită după sau peste o infecție bacteriană; superinfecție. [Pr.: -pra-in-] – Supra- + infecție. Vezi definitia »

RITOLOGÍE s. f. ramură a mitologiei și religiei care studiază riturile ca părți constitutive ale unor uzanțe culturale. (< fr. ritologie) Vezi definitia »

CORÉCȚIE s.f. 1. Corectare, îndreptare (mai ales la un calcul, la tir etc.). ♦ Epanortoză. 2. Pedeapsă corporală aplicată unui vinovat; bătaie. ◊ Casă de corecție = loc unde își execută pedeapsa infractorii minori. [Gen. -iei, var. corecțiune s.f. / cf. fr. correction, lat. corectio]. Vezi definitia »

ECHITÁȚIE s.f. (Sport) Călărie. [Gen. -iei, var. echitațiune, ecvitație s.f. / cf. fr. équitation, lat. equitatio < equus – cal]. Vezi definitia »