HIDROFILÍE, hidrofilii, s. f. Proprietate a unei substanțe de a fi hidrofilă. – Din fr. hydrophilie. Vezi definitia »

ORTODIAGRAFÍE s.f. Formă de reproducere cu ajutorul razelor roentgen, care scoate în mod deosebit în evidență poziția și mărimea organelor. [Gen. -iei. / < fr. orthodiagraphie]. Vezi definitia »

TRANZÍȚIE s.f. Trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ De tranziție = de trecere; intermediar, trazitoriu; tranzițional; (p. ext.) provizoriu. ♦ (Geol.) Transformare, schimbare treptată a unei roci în alta. [Gen. -iei. / cf. fr. transition, lat. transitio]. Vezi definitia »

ENTEROBACTERIOLOGÍE s. f. disciplină care studiază bacteriologia intestinală. (< entero- + bacteriologie) Vezi definitia »

ACROBAȚÍE, (1) acrobații, s. f. 1. Exercițiu dificil de echilibristică, de gimnastică etc. ♦ Fig. (La pl.) Sforțări neobișnuite pentru a ieși dintr-o situație grea, dintr-o încurcătură. 2. Arta sau profesiunea acrobatului. – Din fr. acrobatie. Vezi definitia »