potentáție, potentáții, s.f. (înv. și reg.) violență. Vezi definitia »

DIPLOMAȚÍE s. f. 1. activitate desfășurată de un stat prin reprezentanții săi peste graniță, în vederea realizării obiectivelor politicii sale externe; diplomatică (II, 2). 2. carieră, funcție de diplomat. 3. totalitatea diplomaților. 4. abilitate, dibăcie, pricepere (în purtări etc.). (< fr. diplomatie) Vezi definitia »

netrebnicíe, netrebnicíi, 1. (înv.) lipsă de valoare, de folos, de utilitate, de însemnătate; inutilitate. 2. (înv.) umilință, smerenie; incapacitate, neputință. 3. (pop.) ticăloșenie, nemernicie; faptă ticăloasă, mârșavă. 4. (înv.) nebunie. 5. (reg.) cusur, viciu. Vezi definitia »

MINUTERÍE, minuterii, s. f. Parte a unui ceasornic care imprimă minutarelor mișcarea de rotație, – Din fr. minuterie. Vezi definitia »

UROLOGÍE s.f. Ramură a medicinii care studiază căile urinare și bolile lor specifice. [Gen. -iei. / < fr. urologie, cf. gr. ouron – urină, logos – studiu]. Vezi definitia »