PSIHOLOGÍSM s.n. 1. Tendința de a explica fenomenele sociale, arta, morala, religia și alte forme ale conștiinței sociale ținând seama exclusiv de aspectul psihologic drept factor determinant al celorlalte laturi și procese. ◊ Psihologism lingvistic = curent inițiat de Steinthal în Germania și de Potebnea în Rusia, după care unicul obiect de studiu al lingvisticii ar trebui să fie actul individual al vorbirii, înțeles ca un proces psihic, fără nici o legătură cu viața socială. 2. Atitudine a scriitorilor care analizează numai stările psihice, neglijând cauzele sociale ale acestora. [Cf. fr. psychologisme]. Vezi definitia »

PARAȘUTÍSM s. n. Ramură sportivă care cuprinde probe de lansare din avion cu parașuta; tehnica executării unor astfel de lansări. – Din fr. parachutisme. Vezi definitia »

TEANDRÍSM s. n. doctrină religioasă care susține natura divină și umană a lui Cristos. (< it. teandrismo) Vezi definitia »

CHTONÍSM s.n. v. htonism. Vezi definitia »

ATEÍSM s. n. Concepție care constă în negarea, fundamentată științific, a religiei, a credinței în miracole, în viața de apoi. – Fr. athéisme (< gr.). Vezi definitia »