FAPT, fapte și (4) fapturi, s. n. 1. Întâmplare sau împrejurare reală, lucru petrecut în realitate. Fapt istoric. ◊ Loc. adv. și adj. De (sau în) fapt = (care este) în realitate, efectiv. ◊ Expr. Fapt e că... = nu e mai puțin adevărat că..., adevărul e că..., în orice caz. ♦ Fenomen. Fapte de limbă. 2. Acțiune săvârșită de cineva; faptă. ◊ Expr. Fapt împlinit = acțiune care s-a încheiat, care nu mai poate fi schimbată; situație definitivă. 3. (Pop.; în legătură cu unele momente ale zilei; urmat de determinări în genitiv sau introduse prin prep. „de”) Început. Faptul zilei. În fapt de seară. 4. (Pop.; în superstiții) Farmec, vrajă. – Lat. factum. Vezi definitia »

PRECONCÉPT s. n. semnificație atașată de copil primelor semne verbale, elemente senzoriale accidentale, neesențiale. (< pre- + concept) Vezi definitia »

astept telefonul dumneavoastra Vezi definitia »

RUPT¹ s. n. 1. ~ ♦ Întrerupere, suspendare. Vezi definitia »

SARCÓPT s.m. Parazit microscopic care pătrunde în pielea omului sau a animalelor, producând râia. [< fr. sarcopte, cf. gr. sarx – carne, koptein – a tăia]. Vezi definitia »