PALEOGÉN s.n. (Geol.) Prima perioadă (sistem) a neozoicului; numulitic. // adj. Care aparține acestei perioade. [Cf. germ. Paläogen, it. paleogene, fr. paléogène < gr. palaios – vechi, gennan – a naște]. Vezi definitia »

PÁRMEN s. m. ~ auriu = soi de măr, originar din Anglia, cu fructele de culoare galbenă-aurie. (< fr. parmain /dór/, germ. Parmäne) Vezi definitia »

ENDOGÉN, -Ă adj. 1. de origine internă, produs înăuntrul organismului. ♦ intoxicație ~ă = autointoxicație. 2. (despre fenomene geologice) provocat de forțe din interiorul Pământului. (< fr. endogène) Vezi definitia »

termen invechit, utilizat mai demult pentru desemnarea oricarei anemii cu celule in secera. Vezi definitia »

șmen, șmenuri s. n. 1. (deț.) rană întreținută sau autoprovocată. 2. escrocherie practicată de traficanții de valută, constând în înlocuirea banilor cu hârtie de ziar în timpul unei tranzacții. 3. (deț.) consumul intenționat de alimente alterate. 4. (intl.) ascunzătoare, ascunziș. Vezi definitia »