CREMATÓRIU, -IE, crematorii, adj., s. n. 1. Adj. Care servește la ardere, la incinerare. 2. S. n. Clădire amenajată cu instalații speciale, destinată incinerării cadavrelor. ♦ Cuptor pentru arderea gunoaielor. – Din fr. crématoire. Vezi definitia »

RULÍU s. n. balans în jurul axului longitudinal al unei (aero)nave, sub influența unei forțe perturbatoare. (< fr. roulis) Vezi definitia »

MUȚÍU adv. (Reg.; în expr.) A lătra a muțiu = a lătra înfundat. – Probabil contaminare între mut și pustiu. Vezi definitia »

zavragíu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavragíul; pl. zavragíi, art. zavragíii (-gi-ii) Vezi definitia »

BOCCÍU, -ÍE, boccii, adj. (Pop. și fam.; despre oameni) Care are trăsături grosolane, urâte. ◊ Nas bocciu = nas urât. ♦ Fig. (Substantivat; rar) Bădăran. – Din tc. bokçu „ticălos”. Vezi definitia »