OCHͲ, ochesc, vb. IV. 1. Intranz. A potrivi o armă la ochi pentru ca proiectilul să nimerească ținta; a fixa linia de ochire a unei arme; a lua ținta, a ținti. ♦ Tranz. A ținti pe cineva sau ceva cu o armă; p. ext. a lovi ținta cu un proiectil. 2. Tranz. A urmări, a fixa cu privirea, a descoperi pe cineva (printre mai multe persoane) cu o anumită intenție; a(-și) pune ochii pe cineva. ♦ A remarca, a observa (dintr-un grup mai mare) un obiect necesar (pentru a și-l însuși sau a se folosi de el); a-și fixa privirea asupra unui obiect. ♦ A privi cu insistență, cu atenție, cu interes; a cerceta. ♦ A distinge cu privirea, a zări, a observa. ♦ A cerceta cu privirea, a scruta. 3. Refl. unipers. (Reg., despre întinderi acoperite de zăpadă) A face din loc în loc pete, ochiuri (negre sau de verdeață) prin topirea zăpezii. – Din ochi¹. Vezi definitia »

DÍNGHI s. n. 1. ambarcație mică de sport cu rame și vele, putând folosi și un motor în afara bordului. 2. barcă pneumatică pentru salvarea echipajului avioanelor. (< engl., fr. dinghy) Vezi definitia »

PEZEVÉNCHI, pezevenchi, s. m. (Pop. și fam.) Om șarlatan, șmecher, escroc, pungaș. [Var.: pezevénghi s. m.] – Din tc. pezevenk. Vezi definitia »

hi interj. – Servește la mînat caii. – Var. hăi, hîi. Mr. i. Creație expresivă, cf. hai. Pușcariu 772 și Pascu, I, 104 o consideră imper. al lat. ire. Vezi definitia »

ÎNVECHÍ, învechesc, vb. IV. Refl. A deveni vechi; a se uza, a se degrada. ♦ A deveni inactual, anacronic; a nu se mai folosi. ♦ (Despre vin) A se îmbunătăți cu trecerea timpului suferind un proces de maturizare, în urma căruia capătă buchet și însușiri gustative deosebite. – În + vechi. Vezi definitia »