Definita cuvantului iconostas
ICONOSTÁS, iconostase, s. n. 1. Catapeteasmă. 2. Pupitru în biserică, pe care se pune o icoană. – Din sl. ikonostasŭ.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu iconostas
CARRERAS, José (n. 1946), tenor spaniol. Se remarcă prin dicția clară și sensul rafinat al liniei melodice în roluri din „Don Carlos”, „Nabucco”, „Manos Lescaut”, „Corsarul”, pe toate marile scene ale lumii (Carnegie Hall, Scala, Covent Garden etc.). Vezi definitia »
DINOCÉRAS, dinocerași, s. m. Mamifer fosil asemănător cu rinocerul, cu caninii foarte dezvoltați. – Din fr. dinocéras. Vezi definitia »
As professionals we have <a href=„http://imitrex.ca.cx/ ”> imitrex </a> and [url=http://altace.ca.cx/]Altace[/url] http://carisoprodol-soma.ca.cx/ <a href=„http://imitrex.ca.cx/ ”> imitrex </a> and [url=http://altace.ca.cx/]Altace[/url] http://carisoprodol-soma.ca.cx/ <a href=„http://imitrex.ca.cx/ ”> imitrex </a> and [url=http://altace.ca.cx/]Altace[/url] http://carisoprodol-soma.ca.cx/ Vezi definitia »
AMBARÁS s.n. (Rar) Încurcătură, confuzie. [Pl. -suri. / < fr. embarras]. Vezi definitia »
GLAS, glasuri, s. n. 1. Ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; facultate specifică omului de a emite sunete articulate; voce. ◊ Loc. adv. Într-un glas = (toți) deodată; în unanimitate. ◊ Expr. A da glas = a) a striga; b) a exprima (oral sau în scris). A ridica (sau a înălța) glasul = a vorbi, a răspunde cu un ton ridicat, tare, răstit; a protesta. A căpăta (sau a prinde) glas = a căpăta curaj, a-și reveni (și a începe să vorbească). A-i pieri (cuiva) (sau a i se stinge, a-și pierde) glasul = a nu mai putea să vorbească, să răspundă; a nu mai avea ce răspunde. ♦ (La pl.) Murmur sau vuiet produs de mai multe persoane (care vorbesc concomitent). ♦ Ciripit sau cântec al păsărilor. ♦ Strigăt produs de unele animale. 2. Fig. Zgomot produs de vânt, de o apă etc.; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor. 3. Fig. (Înv.) Veste, știre. 4. Denumire dată scării muzicale în cântarea bisericească răsăriteană. ♦ Fiecare dintre cele opt moduri (3) fundamentale după care se execută cântările bisericești. – Din sl. glasŭ. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z