Definita cuvantului ictus
ÍCTUS, ictusuri, s. n. 1. Intensificare a pronunțării în versificația antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. (Muz.) Note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri. 3. (Med.) Stare patologică, manifestată brusc și intens, însoțită de cădere; șoc. ◊ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoștinței și prin convulsii. – Din lat., fr. ictus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ictus
a o lua sus expr. (obs. – d. femei) a practica felația. Vezi definitia »
produs care asigură etanșarea la joncțiunea dintre două materiale; sinonim cu etanșant Vezi definitia »
ILÉUS s.n. Oprire a tranzitului intestinal; ocluzie intestinală prin răsucire. [Pron. -le-us. / < fr. iléus]. Vezi definitia »
MÚCUS s. n. Secreție produsă de celulele mucoase ale unor glande. – Din lat., fr. mucus. Vezi definitia »
HÓCUS-PÓCUS s. n. formulă în iluzionism prin care se anunță o apariție, dispariție sau transformare; (p. ext.) scamatorie. (< lat. hocus) Vezi definitia »