OXIMETRÍE s. f. determinare a cantității de oxigen din hemoglobină, a cantității de acid liber într-o substanță. (< fr. oxymètrie) Vezi definitia »

TETRADACTILÍE s.f. (Biol.) Stare a animalelor tetradactile. [Gen. -iei. / cf. fr. tétradactylie]. Vezi definitia »

GLICOZURÍE s. f. prezența glucozei în urină (în diabet și în cursul sarcinii și al alăptării). (< fr. glycosurie) Vezi definitia »

HIPEREXCITÁȚIE s. f. v. BEȚÍE (3). (În sintagmele) Beție rece (sau cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism. [DEX '98] Vezi definitia »

TRANSDÚCȚIE s. f. 1. raționament transductiv. 2. (biol.) transfer de material genetic de la o celulă la alta prin intermediul unui vector (2) viral. (< fr. transduction) Vezi definitia »