prấsnic, prấsnice, s.n. (reg.) disc metalic cu găuri pe margine, care se poartă la cingătoare și de care îți atârnă ciobanii cuțitul sau punga; prâsnel. Vezi definitia »

harápnic (harápnice), s. n. – Bici. Pol. harapnik, rus. arapnik (Cihac, II, 135). Vezi definitia »

TÉHNIC¹, -Ă I. adj. referitor la tehnică; propriu unei arte, unei meserii etc. ♦ termen ~ = termen care denumește o anumită noțiune dintr-un domeniu al științei, al tehnicii etc. II. s. f. 1. ansamblu de unelte și deprinderi de producție, dezvoltate în cursul istoriei, care permit omenirii să acționeze asupra naturii înconjurătoare cu scopul producerii bunurilor materiale. 2. ~ de luptă = totalitatea mijloacelor de luptă și auxiliare cu care sunt înzestrate forțele armate. 3. ansamblu de prescripții metodologice folosite pentru o acțiune eficientă, atât în sfera producției materiale, cât și a celei spirituale. (< fr. technique, lat. technicus, germ. technisch, /II/ Technik) Vezi definitia »

MEZOZÓIC s.n. Eră (grupă) geologică cuprinsă între paleozoic și neozoic, în care apar pentru prima dată mamifere, păsări și pești osoși; era secundară. / adj. Care aparține acestei ere. [Pron. -zo-ic. / < fr. mésozoïque, cf. gr. mesos – mijlociu, zoe – viață]. Vezi definitia »

NOÉTIC, -Ă, noetici, -ce, adj. (Fil.) Care se referă la procesul de gândire. [Pr.: no-e-] – Din fr. noétique. Vezi definitia »