FETIȘÍSM s.n. Formă timpurie a religiei în comuna primitivă, constând în adorarea fetișurilor, ca divinități. ♦ (Fig.) Adorație oarbă, nemotivată față de un principiu, de o concepție etc. ◊ (Ec.) Fetișismul mărfii = reprezentare denaturată, falsă pe care oamenii și-o formează despre mărfuri în condițiile relațiilor bazate pe proprietatea privată, atribuindu-le însușiri care în realitate provin din raporturile sociale dintre oameni. [< fr. fétichisme]. Vezi definitia »

DIHIBRIDÍSM s. n. dihibridare. (< fr. dihybridisme) Vezi definitia »

PETRARCHÍSM s. n. manieră literară, constând în imitarea poeziei lui Petrarca, ce sublimează sentimentul erotic, cântând alternanța de bucurii și dureri ale dragostei. (< it. petrarchismo, fr. pétrarquisme) Vezi definitia »

ZEGÍSM s.n. Teorie filozofico-economică de esență neomalthusianistă, potrivit căreia populația globului, cererea de produse alimentare și poluarea ar înregistra creșteri într-un mod progresiv, amenințător, în timp ce resursele globului s-ar afla în cantități limitate. (din engl. z/ero/ e/economic/ g/rowth/ = creștere economică zero + suf. -ism) Vezi definitia »

PSEUDOETIMOLOGÍSM s. n. sistem ortografic intermediar între cel etimologic și cel fonetic. (< pseudo- + etimologism) Vezi definitia »