CLIT, clituri, s. n. (Reg.) Vraf, teanc; grămadă. – Ucr. klit'. Vezi definitia »

ANAUXÍT s. n. Mineral cristalizat, de culoare albă, cu luciu sidefiu. – Fr. anauxite. Vezi definitia »

MICROLÍT s.n. 1. Unealtă de piatră cioplită, de mici dimensiuni, folosită în comuna primitivă. 2. Element cristalin microscopic, de formă prismatică sau tubulară, care se află în unele roci. [Pl. -ite, -ituri, (s.m.) -iți. / < fr. microlithe, germ. Mikrolith, cf. gr. mikros – mic, lithos – piatră]. Vezi definitia »

ZOOCENOCÍT s.n. Celulă plurinucleară ciliată și cu mișcări libere, la alge. (din fr. zoocénocyte) Vezi definitia »

plotojít, -ă, adj. (reg.) 1. (despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) care a fost cârpit petic lângă petic; foarte peticit; (despre lucruri) reparat, dres. 2. (despre oameni) care umblă îmbrăcat cu lucruri peticite, zdrențuite, cu vechituri; zdrențuros. Vezi definitia »