Definita cuvantului ierbărit
IERBĂRÍT s. n. Impozit perceput în Țara Românească, în sec. XVII-XVIII, de la negustorii de vite și de la măcelari; impozit perceput pentru pășunatul vitelor. – Iarbă + suf. -ărit.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ierbărit
ȚĂCĂNÍT2, -Ă, țăcăniți, -te, adj. 1. (Despre mersul cailor) Cu pași mărunți și regulați. 2. Fig. Smintit, țicnit. V. țăcăni. Vezi definitia »
NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. – Ne- + biruit. Vezi definitia »
RÂNCEZÍT, -Ă, rânceziți, -te, adj. Rânced. – V. râncezi. Vezi definitia »
MÂRLÍT s. n. (Pop.) Mârlire. – V. mârli. Vezi definitia »
COLEDOCOLÍT s. n. calcul (II) în canalul coledoc. (< fr. cholédocholithe) Vezi definitia »