TELEIMPRIMATÓR, teleimprimatoare, s. n. Aparat telegrafic cu ajutorul căruia se transmit și se recepționează pe o bandă sau pe o coală de hârtie texte cu literele alfabetului; telescriptor. [Pr.: -le-im-] – Tele- + imprimator (după fr. téléimprimeur). Vezi definitia »

hăcuitór, hăcuitoáre, s.n. (reg.) cuțit mare pentru a hăcui (a tăia mărunt) carnea. Vezi definitia »

EMULGATÓR s.m. Substanță care determină formarea unei emulsii stabile; emulsionant; emulsiv. ♦ Substanță folosită pentru îndepărtarea grăsimilor din produsele textile. [< germ. Emulgator]. Vezi definitia »

TEHNOREDÁCTOR, tehnoredactori, s. m. Specialist în lucrări de tehnoredactare. – Tehno- + redactor. Vezi definitia »

doctór (dóctori), s. m. – 1. Titlu științific înalt; persoană care are acest titlu. – 2. Medic. – 3. (Arg.) Specialist. Var. dohtor (sec. XVII), doftor (vulg.). Lat. doctor (sec. XVII) și înainte prin intermediul sl. dochtorŭ. – Der. doctoral, adj. (grav, solemn); doctorand, s. m. (persoană care își pregătește lucrarea de doctorat); doctorat, s. n. (stagiu de calificare științifică superioară); doctoreasă (var. doftoreasă), s. f. (soție de doctor; doctoriță); doctoresc, adj. (de doctor, medic); doctorie (var. doftorie), s. f. (medicament, leac); doctoriță, s. f. (femeie medic); doftoricesc, adj. (înv., medic); doftoricale, s. f. pl. (leacuri, doctorii), din ngr. δοϰτοριϰά. Vezi definitia »