Definita cuvantului ierta
IERTÁ, iert, vb. I. Tranz. 1. A scuti pe cineva de o pedeapsă, a trece cu vederea vina, greșeala cuiva, a nu mai considera vinovat pe cineva. ◊ Expr. A-l ierta (pe cineva) Dumnezeu = a muri (după o boală grea). Dumnezeu să-l ierte, spun cei evlavioși când vorbesc despre un mort. Doamne, iartă-mă! spune cel căruia i-a scăpat (sau era să-i scape) o vorbă nepotrivită, necuviincioasă. ♦ A scuza. ◊ Loc. adj. De neiertat = condamnabil. ◊ Expr. Ba să mă ierți!, formulă cu care contrazici pe cineva; nici vorbă! 2. A scuti, a dispensa pe cineva de o obligație. 3. (Pop. și fam.) A îngădui, a permite, a da voie să... ◊ Expr. (Reg.) Nu-i iertat = este interzis. – Lat. libertare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu ierta
POANTÁ vb. I. v. ponta3. Vezi definitia »
APUNTÁ vb. intr. (despre avioane, elicoptere) a ateriza pe puntea unui portavion. (< fr. apponter) Vezi definitia »
INGURGITÁ vb. tr. a înghiți (alimente), a absorbi repede și în cantitate mare; a ingera. (< fr. ingurgiter, lat. ingurgitare) Vezi definitia »
SFRUNTÁ, sfruntez, vb. I. Tranz. (Rar) A înfrunta (cu ostentație). – Din it. sfrontare. Vezi definitia »
PERSISTÁ vb. intr. a se menține în aceeași stare; a dura, a dăinui. ◊ a rămâne ferm la o hotărâre, la o părere; a stărui. (< fr. persister, lat. persistere) Vezi definitia »