IHNEUMÓN s. m. 1. specie de mangustă, cât o pisică, considerată de vechii egipteni ca animal sfânt. 2. insectă himenopteră, parazit al altor insecte. (< fr. ichneumon) Vezi definitia »

MEGAFÓN s.n. 1. Difuzor puternic și mare. 2. Cornet acustic mare, care înlesnește comunicările verbale la distanță. [Germ. Megaphon, fr. mégaphone, cf. gr. megas – mare, phone – sunet]. Vezi definitia »

CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi în jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de formă; Con vulcanic = partea exterioară în formă de con (1), a unui vulcan; con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cône]. Vezi definitia »

PATEFÓN s. n. aparat pentru reproducerea înregistrărilor pe discuri (1). (< fr. pathéphone) Vezi definitia »

ACOTILEDÓN, -Ă adj. Acotiledonat. [< fr. acotylédone, cf. gr. a – fără, kotyle – cavitate]. Vezi definitia »