opșág, opșáguri, s.n. (reg.) 1. vorbă de clacă, glumă, snoavă. 2. răutate, invidie. Vezi definitia »

MIRMECOFÁG, -Ă, mirmecofagi, -ge, adj. (Zool.; despre animale) Care se hrănește cu furnici. – Din fr. myrmécophage. Vezi definitia »

CHITONÁG², chitonage, s. n. (Rar) Unealtă cu vârf ascuțit, cu care se fac găuri în pământ pentru înfipt aracii la vie sau pentru semănatul porumbului. – Et. nec. Vezi definitia »

meleág (meleáguri), s. n. – Loc, regiune, împrejurime. Mag. mellék (Tiktin; Candrea). Par echivoce interpretările lui Cihac, II, 196 (din sb. miljak „proprietate”) și ale lui Lokotsch 1509 (din tc. mülük). Se folosește mai ales la pl. Vezi definitia »

ADEFÁG, -Ă adj. (despre animale) vorace. (< fr. adephage) Vezi definitia »