CONVENIÉNȚĂ, conveniențe, s. f. (Mai ales la pl.) Regulă de purtare impusă de o anumită societate; uzanță. ◊ Loc. adj. De conveniență = făcut numai pentru a respecta anumite forme sociale, anumite interese; de formă. ♦ Căsătorie de conveniență = căsătorie la care se ține seama numai de interese materiale și familiale. [Pr.: -ni-en-] – Din it. convenienza. Vezi definitia »

ZBEGUIÁLĂ, zbeguiéli, s. f. (Var.) Zbenguială. (zbegui + suf. -eală) Vezi definitia »

TRICLORETILÉNĂ s. f. lichid incolor, cu miros de cloroform, toxic, în stare de vapori, folosit ca solvent, ca agent frigorific, în diverse sinteze etc. (< fr. trichloréthylène) Vezi definitia »

PLANISFÉRĂ, planisfere, s. f. Hartă a globului terestru în care cele două emisfere sunt reprezentate pe o suprafață plană; planiglob, mapamond. – Din fr. planisphère, germ. Planisphäre. Vezi definitia »

TEMPERÁNȚĂ s.f. Cumpătare, moderație, sobrietate. [Cf. fr. tempérance, it. temperanza, lat. temperantia]. Vezi definitia »