SINESTEZÍE s.f. 1. (Psih.) Asociație spontană între senzații de naturi diferite; corespondență (II). 2. Tehnică literară constând în transpunerea metaforică a datelor unui simț în limbajul altui simț. ♦ (În pictura expresionistă) Încercare de transpunere grafică sau coloristică a unei senzații auditive. [Gen. -iei. / < fr. synesthésie, cf. gr. syn – cu, aisthesis – senzație]. Vezi definitia »

IJDERÉNIE, ijderénii, s. f. (Înv.) Obârșie, origine, proveniență. [Var.: ijdăránie s. f., ijderánie s. f.] (din ijderi + suf. -enie) Vezi definitia »

NECROMANȚÍE s. f. practică obscurantistă constând în evocarea spiritelor morților pentru aflarea viitorului. (< fr. nécromancie, lat. necromantia) Vezi definitia »

zărghénie (reg.) (-ni-e) s. 1, art. zărghénia (-ni-a), g.-d. art. zărghéniei; pl. zărghénii, art. zărghéniile (-ni-i-) Vezi definitia »

GASTRULÁȚIE s. f. transformare a blastulei în gastrulă. (< fr. gastrulation) Vezi definitia »