STRÓMĂ, strome, s. f. (Bot.) 1. Grup de lamele între care se găsește clorofila unor plante. 2. Organ de rezistență al unor ciuperci, în care se află elementele de înmulțire. – Din fr. stroma. Vezi definitia »

ALBANÍSTICĂ s. f. disciplină care studiază cultura și civilizația albaneză; albanologie. (< germ. Albanistik) Vezi definitia »

CĂPȘUNÍCĂ, căpșunele, s. f. 1. Diminutiv al lui căpșună. 2. Varietate de struguri nealtoiți. 3. Vin rezultat din căpșunică (2). – Căpșună + suf. -ică. Vezi definitia »

SUBARMÓNICĂ, subarmonice, s. f. (Fiz.) Componentă a unei vibrații complexe, a cărei frecvență este un submultiplu al frecvenței armonicii principale. – După fr. sous-harmonique. Vezi definitia »

sfințeálă, sfințéli, s.f. (reg.) asfințit. Vezi definitia »