GEITONOGAMÍE s.f. (Bot.) Tip de polenizare în care polenul de pe staminele unei flori este transportat pe gineceul altei flori de pe aceeași plantă. [Gen. -iei. / < germ. Geitonogamie, cf. gr. geiton – aproape, gamos – unire]. Vezi definitia »

-MEGALÍE Element secund de compunere savantă, cu semnificația „mărire”. [< fr. -mégalie, cf. gr. megas, megalos]. Vezi definitia »

TIMÍE s. f. (Psih.) Stare afectivă obișnuită a unui individ. – Din lat., engl. thymia. Vezi definitia »

ISTERÍE s. f. formă de nevroză manifestată prin excitabilitate mărită, accese convulsive, agresivitate etc. (< fr. hystérie, it. isteria) Vezi definitia »

CALIGRAFÍE s. f. Arta și deprinderea de a scrie frumos. ♦ Scriere frumoasă. ♦ Fel de scriere al cuiva. – Din ngr. kalligráphia, fr. calligraphie. Vezi definitia »