DISTÍNCȚIE, distincții, s. f. 1. Deosebire, diferență. A face distincție. Fără distincție. 2. Finețe, eleganță în înfățișare și comportări. 3. Decorație sau titlu care se acordă unei persoane pentru merite deosebite. [Var.: distincțiúne s. f.] – Din fr. distinction, lat. distinctio, -onis. Vezi definitia »

GEOSCOPÍE s. f. pretinsă artă de a prezice viitorul prin studierea culorilor pe care le iau asfințitul și răsăritul Soarelui. (< fr. géoscopie) Vezi definitia »

Muie, a da sloboz, a da muie a merge la tarfe si a a muie, a umple gura cu muie muie, i-a dat sloboz, ma doare-n pula Vezi definitia »

CODOȘÍE s. f. (Peior.) Ocupația codoșului; proxenetism. – Codoș + suf. -ie. Vezi definitia »

PRESELÉCȚIE s. f. 1. preselecționare. 2. operație de căutare a unui selector într-o instalație telefonică automată. ◊ operație preliminară care permite în unele cutii de viteză determinarea unei combinații alese dinainte. (< fr. présélection) Vezi definitia »