NEOROMANTÍSM s. n. 1. curent în literatura modernă universală de la începutul sec. XX, apărut ca o reacție împotriva naturalismului. 2. tendință artistică modernă care se inspiră din romantism. 3. direcție în filosofie care, păstrând cadrul teoretic al romantismului, anunță existențialismul și neospiritualismul. (< fr. néo-romantisme) Vezi definitia »

NEPOTÍSM s. n. 1. autoritate pe care o aveau în conducerea treburilor publice nepoții anumitor papi. 2. abuz de putere comis de cineva prin acordarea de favoruri rudelor sau prietenilor săi. (< fr. népotisme) Vezi definitia »

AMATORÍSM s.n. Practicare a unui sport, a unei arte etc. ca amator și nu ca profesionist. [< amator + -ism, cf. fr. amateurisme]. Vezi definitia »

s.m. Persoană care predică din cărțile sfinte, convertind la creștinism: evanghelizatorul Indiilor [Din fr. évangélisateur] ATENTIE: „evanghelizatorul Indiilor” trebuie scris cu italice, fiind exemplu (eu nu stiu cum sa fac) Vezi definitia »

STOICÍSM s. n. 1. doctrina școlii stoice. 2. tărie, fermitate sufletească în fața vicisitudinilor vieții. (< fr. stoïcisme) Vezi definitia »