arést (arésturi), s. n. – 1. Detenție, întemnițare. – 2. Închisoare, temniță. It. arrestare, cu semnificația juridică a fr. arrêter. – Der. aresta, vb.; arestant, s. m. (arestat, deținut); arestui, vb. (înv., a aresta). De la forma fr. arrêter au trecut direct în rom. aret, s. n. (oprire a cîinelui de vînătoare); areta, vb. (a se opri cîinele), termeni de vînătoare, care apar de ex. în scrierile lui Sadoveanu. Vezi definitia »

MACHETÍST, -Ă machetiști, -ste, s. m. și f. Persoană care concepe și execută o machetă; machetator. – Din fr. maquettiste. Vezi definitia »

ZOOTEHNÍST, -Ă s. m. f. zootehnician. (< zootehn/ic/ + -ist) Vezi definitia »

ANTISPÁST, antispasturi, s. n. Picior de vers (antic) alcătuit din patru silabe: două silabe lungi între două silabe scurte. – Din fr. antispaste, lat. antispastus. Vezi definitia »

ULTRAMODERNÍST, -Ă adj. de un modernism exagerat. (< fr. ultramoderniste) Vezi definitia »