BĂLIGÁ, pers. 3 báligă, vb. I. Refl. A-și depune baliga. [Var.: bălegá vb. I] – Din baligă. Vezi definitia »

obligá (oblíg, obligát), vb. – A sili. Lat. obligare (sec. XIX). – Der. (din fr.) obligativitate, s. f.; obligator(iu), adj.; obligați(un)e, s. f. Vezi definitia »

OBLIGÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) îndatora. ♦ A da sau a lua asupră-și o sarcină, a (se) angaja. 2. tr. A constrânge, a sili (pe cineva la ceva). [P.i. oblíg. / < lat. obligare, cf. fr. obliger]. Vezi definitia »

ÎNDELUNGÁ, îndelúng, vb. I. Tranz. și refl. (Înv.) A (se) prelungi în durată. – Din îndelung. Vezi definitia »

MONOLOGÁ, monologhez, vb. I. Intranz. A vorbi singur, a vorbi cu sine însuși. – Din fr. monologuer. Vezi definitia »