RĂSPÚNDERE, răspunderi, s. f. Faptul de a răspunde; obligația de a răspunde de îndeplinirea unei acțiuni, sarcini etc.; responsabilitate. ◊ Expr. A trage (sau a chema pe cineva) la răspundere = a obliga pe cineva să dea socoteală de faptele sale, a cere cuiva socoteală. A avea simț de răspundere sau simțul răspunderii = a fi conștient de însemnătatea sarcinilor asumate sau primite, a lucra cu râvnă și seriozitate pentru executarea lor. Pe răspunderea cuiva = pe garanția (morală sau materială a) cuiva. ♦ (Jur.) Consecință rezultată din neîndeplinirea unei obligații legale. – V. răspunde. Vezi definitia »

PROMÍTERE, promiteri, s. f. Acțiunea de a promite și rezultatul ei; promisiune. – V. promite. Vezi definitia »

REINTERPRETÁRE, reinterpretări, s. f. Acțiunea de a reinterpreta și rezultatul ei. – V. reinterpreta. Vezi definitia »

OBIECTIVÁRE s. f. faptul de a (se) obiectiva. ◊ acțiunea de transformare a capacităților fizice, intelectuale, volitive ale omului în produse cu existență obiectivă. (< obiectiva) Vezi definitia »

culáre, culări, s.f. (reg.) 1. stuful din bălți. 2. scufundătură adâncă și largă într-un deal. Vezi definitia »