PRIMITIVÍSM s. n. 1. caracter primitiv; primitivitate. 2. denumire dată oricărei tendințe de a căuta căi sau modele într-o cultură mai puțin evoluată din trecut. ◊ școală de pictură care, din atenție pentru fond, înlătură tot ce e adăugat de civilizație; imitarea cu bună știință a „primitivilor” (I, 3). 3. falsă naivitate sau simularea naivității în creația literar-artistică. (< fr. primitivisme) Vezi definitia »

EVAZIONÍSM s.n. Tendință reacționară în artă, de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. évasionnisme]. Vezi definitia »

CEZAROPAPÍSM s. n. teorie potrivit căreia împăratul își exercita autoritatea absolută atât la nivelul spiritual, cât și temporal. (< fr. césaropapisme) Vezi definitia »

VEDETÍSM s. n. Preocupare, tendință de a se pune în evidență cu orice preț, de a epata; atitudine de afirmare exagerată a calităților proprii (specifică mai ales unui actor sau unui sportiv). – Vedetă + suf. -ism. Vezi definitia »

LASSALLEANÍSM s.n. Curent oportunist în mișcarea muncitorească din Germania, care, admițând posibilitatea transformării pașnice a capitalismului în socialism cu ajutorul unor cooperative sprijinite de statul burghez, propovăduia înlocuirea luptei revoluționare prin lupta pentru vot universal și prin activitatea parlamentară pașnică. [< germ. Lassalleanismus, cf. Lassalle – socialist german]. Vezi definitia »